Prima noapte in care au dormit toti trei copiii nostri impreuna.

Somnul, inspirat de Montessori

Somnul la copii, un proces in continua schimbare

Ca atatea alte aspecte ale vietii cu copii mici, somnul si locul unde se desfasoara el este un proces in continua schimbare. Daca semanam cat de putin, ati avut sau mai aveti inca si voi, ca si mine, nevoie de imbunatatiri in acest domeniu. Veti spune, poate, ca este nevoie de rabdare, ca este un proces de maturizare a copilului si ca recomandarea unui parinte bland este sa facem co-sleeping sau, in cel mai rau caz, room sharing.

Dupa aproape 6 ani de citit din surse de parenting, cateva cursuri si conferinte si numeroase discutii cu diferiti parinti, am ajuns la concluzia ca este important sa te documentezi, dar si mai pretios este sa evaluezi si cum esti tu ca om, ce poti si ce nu poti face. Dupa principiul simplu ca, pentru a sprijini dezvoltarea benefica a copilului tau, ai nevoie sa-ti asiguri mai intai bunastarea ta sufleteasca.

Nevoile copiilor SI nevoile parintilor

De cand am copii, pentru mine a fost important sa pot dormi in patul meu, chiar daca asta a insemnat o vreme sa ma ridic din patul meu de 10-20 de ori pe noapte sa merg la unul, doi sau trei copii si sa am un somn, in perioada cea mai obositoare din viata mea, de maxim 2 ore cumulate. In acelasi timp, pretuiam foarte mult si momentele dulci ale somnului cand puteam tine in brate ghemotocul meu de copilas. Cu ajutorul copiilor si cu initiativele din partea mea, am ajuns la un echilibru care ne da tuturor liniste si odihna.

Inceputuri in patut cu bare

Am pornit de la un patut traditional cu bare pentru Theo care era in camera lui. Cand avea 1 an 1 luna si de-abia incepuse sa mearga, i-am scos doua bare (treptat, mai intai doar cand urca in pat la somnul de pranz si pana cand le-am lasat scoase definitiv). Atunci am inceput sa gust frumusetea supranumitului „cuddling” cand Theo a inceput sa vina spre dimineata la noi si sa ne continuam somnul toti trei. Cateva luni mai tarziu, am descoperit din lecturile mele metoda Montessori si ideea unei simple saltele pe jos m-a cucerit din start. Cu toate acestea, au durat luni bune pana cand am facut ceva in directia asta pentru ca eram insarcinata cu Filip si ne-am mutat. Am considerat ca schimbarea patului putea sa mai astepte in valtoarea atator schimbari.

Saltea de copil pe podea, insuficienta pentru cosleeping (chiar si partial)

Cand in final, pe la 2 ani 3 luni, am renuntat la patut si am pus salteaua pe jos in camera lui, am invatat ceva foarte important. Si anume ca, atunci cand fac o schimbare importanta in rutina unuia din copii, acea schimbare sa aiba si aspecte pozitive pentru copil. In cazul acesta, intr-adevar am renuntat la patut, insa eu am putut sa ma intind langa el (pe jos, ca nu mai era loc pe salteluta lui). Atunci am simtit ca nu suntem pregatiti nici eu nici el sa-l incurajez sa se culce singur. Am facut asta mai tarziu si in diferite contexte, incat Theo stie foarte bine sa se culce singur, dar nu vrea, nu poate si nu-i cere nimeni asta.

Trecere incerta de la patut cu bare la canapea la 8 luni

Filip a dormit pana la 8 luni in patut traditional, dupa care am simtit ca sunt pregatita sa fac tranzitia la spatiu deschis cu el. In camera lui (diferita de a lui Theo), era o canapea extensibila pe care il alaptam si pe care adormeam uneori noaptea. Intr-o buna zi, l-am asezat pe Filip pe canapea la perete si m-am intins langa el. Si atunci a inceput un dans care a durat cam 2-3 luni. El chicotea, se ridica in fundulet, se plimba prin pat, se intindea samd. De multe ori am crezut ca este decizia gresita si mi-am propus sa revenim la patut, dar libertatea pe care el o primea mi se parea mai importanta. De fapt, daca ma gandesc bine, el tocmai asta exprima prin starea lui de agitatie: libertatea de miscare si explorare…pana cand era obosit si se odihnea.

Dorm impreuna la 1 an si respectiv 3

Cand Filip a implinit 1 an, am putut in sfarsit sa realizez ceea ce eu visam: i-am mutat impreuna pe cei doi frati, pe o saltea mare (180×200), pusa pe parchet peste un covor vechi antiderapant. Salteaua are 30cm inaltime si desi spre peretele exterior este rece pe jos, nu mi-am facut griji niciodata pentru sanatatea lor. Filip a cazut de cateva ori, a plans putin, dupa care si-a continuat somnul, in general lipit grijuliu de fratele lui. Aceasta schimbare majora a scazut si presiunea pe noi la culcare seara pentru ca era nevoie doar de un adult, care eram in general eu. Pana atunci, in general eu il culcam pe Filip pentru ca-l si alaptam si sotul meu pe Theodor.

De la nastere pe saltea

Am folosit aceasta experienta pentru a-i amenaja camera ramasa libera Anei, care a dormit din prima zi de cand a venit acasa pe o saltea de 120×200 si 30cm inaltime. Ana a avut nevoie de companie la somn, spre deosebire de fratii ei care au cerut-o doar in anumite momente. Ziua avea somnuri foarte fragmentate si scurte, desi de multe ori dormea in port-bebe, iar noaptea se trezea des si aproape in fiecare noapte ma trezeam dimineata langa ea. Lucru care imi placea si imi place in continuare, atata timp cat principiul de baza ramane ca fiecare are patul sau in care sa adoarma seara.

Schimbare surprinzatoare

Marea schimbare, uluitoare pentru noi toti, a intervenit in momentul in care am mutat-o pe Ana cu baietii. Am unit cele doua saltele la ei in camera si am inceput sa-i culc singura. De atunci, Ana doarme fara intrerupere si vine doar dimineata pe la 6am la mine in brate. Astept acest moment cu bucurie si in diminetile in care nu vine, in cazul in care doarme pe saltea (in ultima vreme, coboara in miezul noptii din pat si se culca pe parchet), ma intind eu langa ea si baieti.

Ne e bine asa

Wow, de unde am pornit si unde am ajuns! Culcarea lor seara este o placere si o ocazie de imbratisari, incolaciri si povesti. Noaptea este lina, ba chiar Theo a inceput recent sa se scoale noaptea si sa mearga la toaleta singur, dupa care se duce inapoi in pat. Toate fara sa vina la noi! Mai sunt nopti in care unul sau altul dintre ei se trezeste si atunci ne intindem langa ei sau ii luam in pat cu noi. Asta este povestea noastra si ma astept la multe nopti in aceasta formula echilibrata :)

 

Later edit:

6 luni dupa ce am scris acest articol, ne culcam in aceeasi formula. Schimbarea – cred eu temporara – este aceea ca dupa ce copiii au fost bolnavi de varicela cu eruptii puternice, Ana a reinceput sa se trezeasca de cateva ori pe noapte. La inceput, de fiecare data cand s-a trezit m-am intins langa ea sau, daca plangea, ma mutam cu ea la noi in dormitor ca sa nu-i deranjam pe baietii adormiti. Dupa vreo doua saptamani, au intervenit seri cand aveam de lucru sau aveam prieteni in vizita cu care voiam sa stau de vorba.

La inceput, m-am fortat sa stau langa Ana ca sa readoarma, desi realmente imi doream sa imi fac treaba sau sa fiu cu prietenii. Mi-am dat seama ca puneam presiune pe mine si pe ea si ca este in detrimentul amandurora. Asa incat, atunci cand vreau sa fac altceva si ea se trezeste, chiar daca este 1 noaptea si sunt putin ingrijorata ca va fi obosita a doua zi, o iau cu mine la prieteni sau aduc laptop-ul si lucrez langa ea in pat. Si ea si eu suntem fericite ca ne implinim nevoile si putem si fi alaturi de cealalta.

 

Daca subiectul somnului este interesant pentru tine, poate te ajuta sa arunci o privire pe articolele mele cu camerele copiilor:

Camera de odihna a baietilor (cum arata inainte sa se nasca Ana)

Camera de odihna a baietilor reloaded

Camera bebelinei, inspirat de Montessori (cu saltea de la nastere)

Camera bebelinei, inspirat de Montessori reloaded

 

 

Ti-a placut articolul? Mai treci pe la mine :)

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *