20160828_023514

Scutec, olita, toaleta, spaima micii copilarii?

In context instabil, pun o intrebare care ma ia pe nepregatite

Zilele trecute, am intrebat-o pe Ana (2,6 ani) cand o pregateam pentru culcare daca vrea sa doarma cu scutec sau chilotei. De 6 luni, ea nu mai purta in general scutec in timpul zilei. Nu mai avusese “accidente” de cel putin doua saptamani, dar scutecul era ud dimineata, noi tocmai revenisem din vacanta si urma sa mearga 2 saptamani la un club de vara, deci loc nou, oameni noi. In timpul zilei imi venise ideea sa o intreb daca mai vrea scutec, dar hotarasem din motivele de mai sus sa aman pana cand ne stabilizam si ea nu mai uda scutecul noaptea.

O sa ma intelegeti, deci, cand va voi spune ca am fost cel putin surprinsa cand m-am auzit intreband-o asta fix in acea seara! Nu m-am mirat cand mi-a comunicat dorinta ei pentru chilotei, desi mi-as fi dorit sa fie ea cea matura dintre noi doua si sa mai amane momentul.

Poveste fara sfarsit…inca

Povestea asta nu are (inca) sfarsit fericit pentru ca…nu s-a sfarsit. Din acea seara, Ana nu mai foloseste scutec deloc, dar are o data la doua nopti “accident” (stiu, nu e termen prea inspirat, dar nu gasesc altul). De ce, poate veti intreba nedumeriti sau iritati, nu-i pun la loc scutecul, atunci? Pentru ca-mi place mult ideea ca atunci cand implic copilul in procesul unei decizii, sa nu-i rapesc mai tarziu acest drept pentru ca nu sunt multumita de rezultat. Mi se pare mult mai important ca Ana sa mearga pe drumul ei cu incredere din partea mea.

Trei copii, trei experiente diferite

Acest moment din viata noastra de familie m-a impins sa revad in minte cum s-a desfasurat renuntarea la scutec a celor trei copii ai mei. Si m-am gandit sa va povestesc si voua cum a fost, poate va inspira, ajuta sau putin va decongestioneaza de stres daca aveti asa ceva si urmeaza sa incepeti trecerea cu copilul vostru.

Presiune contraproductiva – inceputul spaimei

Am inceput trecerea de la scutec la olita/toaleta cu primul copil la 2,5 ani, cu al doilea la 1,6 ani si al treilea la 1,10 ani. La primul meu copil, cam de cand am auzit cuvintele magice “olita” & co. am devenit gradual, dar sigur ingrozita. Paralizata. Tot intrebam in stanga si-n dreapta parinti si mai toti pareau ca sunt stapani pe situatie. Ei stapani pe situatia copilului lor. Eu simteam ca nu pot sa fac asta.

Pana la 2,5 ani, am incercat de 4 ori sa-l asez, da, asez pe olita (eram atat de speriata si presata incat nici nu-mi trecea prin cap ca va veni un moment cand el isi va dori independenta de scutec). De fiecare data, T. s-a zbatut puternic si categoric.

Dupa fiecare incercare, vorbeam cu alti si alti parinti. Majoritatea dintre ei povesteau cum aveau grija sa se aseze copilul pe olita, intervalul la care faceau asta, la cate minute dupa ce termina masa, cum il motivau pe copil sa se aseze si sa ramana acolo. Pentru mine povestea asta devenise ca un curs obligatoriu la care stiam sigur ca voi pica.

Incep sa-mi construiesc propria abordare

Asa ca atunci cand m-am speriat cand am vazut la baie ca T. avea ceva ce parea inceput de fimoza, am conchis ca scutecul sigur nu-i face bine, ca undeva tot e nevoie sa incepem, dar ca eu cu programul de olita nu ma impac. M-am dus la Carrefour de unde am cumparat multi chilotei din cei mai ieftini si pantaloni lungi (era ianuarie si iarna grea), i-am spus lui T. ca de a doua zi dimineata va sta ziua cu chilotei si l-am rugat sa ma anunte atunci cand are nevoie sa stea pe olita.

Daca m-as fi oprit aici ar fi fost minunat. Din pacate nu am facut asta. Eram atat de incordata si marcata de povestile altor parinti, incat l-am presat pe T. sa stea pe olita de cateva ori. Nu numai ca nu am avut succes, in plus a crescut tensiunea mea si a lui.

Sfatul nr. 1: Cand incepi procesul de eliminare a scutecului, asigura-te ca tot ce faci e gandit de tine pentru binele copilului si nu dictat de ce spun altii.

Am inceput sa comunic intens la gradi cu educatoarea si ingrijitoarele despre mersul la toaleta. Intr-o zi care parea ca oricare alta, l-am lasat la gradi dimineata si l-am luat la sfarsitul programului. Am ajuns acasa si T. a inceput sa se tavaleasca, sa urle din toti rarunchii de durere si sa-si acopere protector zona genitala. Cumva de la el si a doua zi de la gradi am aflat ca el se tinuse toata ziua.

Sfatul nr. 2: Pe cat de natural este sa invete sa faca la toaleta, pe atat de delicat este procesul de trecere pentru copil. Nu presa, santaja, insista pentru ca pui in pericol sanatatea fizica si psihica a copilului.

Dupa acest moment in care m-am speriat rau de tot si m-am simtit vinovata pentru presiunea pe care o pusesem pe el, am inteles ca eu sunt mama lui si nu educatoarele, ingrijitoarele, parintii, psihologii. Am poftit toate aceste voci din capul meu direct pe usa afara si le-am trantit-o in nas. M-am potolit. Si am revenit la viata noastra cu alte preocupari mai demne de interes.

20160828_023218Am pastrat olita ca bibelou, care dintotdeauna mi s-a parut infantilizanta. Noi avem si norocul unei bai suficient de mari in care am instalat wc de adulti si wc de copii (la fel si chiuvete). Dar si daca nu as fi avut aceasta posibilitate, as fi incurajat copiii sa foloseasca reductorul. Respect insa faptul ca nu toti ceilalti considera ca mine, asa ca nu am aruncat olita pana azi si copiii au putut oricand sa o foloseasca daca voiau.

Am eliminat pledul impermeabil marca Seni care statea pe canapea ca sa nu ne mai aminteasca permanent si mie si lui ca facem o super grozavie. L-am curatat cand facea pe el fara sa spun nimic, neutru si comun. Cand facea kaka, asta e inventia lui tati :) , aruncam chiloteii in cauza (erau si foarte ieftini) ca sa nu ma apuce involuntar sa ma tin de nas sau alte gesturi care sa-l faca pe T. sa se simta nelalocul lui.

Cam 2 saptamani a facut pe el si nu a spus nimic despre asta. Treptat, a inceput sa-mi spuna dupa ce facuse cu rugamintea sa-l schimb. Il deranjau hainele murdare si grele pe care le trena dupa el. Dupa o alta saptamana a inceput sa-mi spuna ocazional chiar inainte sa faca pe el pana cand mi-a spus cu suficient de mult timp inainte ca sa ajungem la toaleta.

Intr-o zi, ne-am jucat in zapada si cand am intrat in casa si l-am schimbat de haine, am observat ca era ud complet. Initial am crezut ca de la zapada, dar am inteles repede ca facuse pipi. Nu stiu cand facuse si deci nu stiu cat a stat asa ud la -10 grade, dar stiu ca a racit zdravan atunci.

Sfatul nr. 3: Daca este frig afara si copilul inca este la inceputul procesului, poate vei lua in considerare sa-i pui scutec in mod exceptional. Cu acordul copilului, bineinteles. Sau sa iesiti afara dupa ce si-a facut nevoile.

Intr-o seara cand ma pregateam sa-i pun scutecul de culcare, m-a rugat sa nu-i mai pun. Am fost descumpanita. Fara sa ma pot opri l-am intrebat daca este sigur. Mi-a spus ca da.

Sfatul nr. 4: Ai incredere in copil. Va ajunge acolo in ritmul lui daca-i dai voie.

De atunci nu a mai avut nici un accident ziua sau noaptea pana recent (dar asta este alta poveste) cu o exceptie. Dupa cateva luni eram in vacanta la munte. Cei de acolo ne-au spus ca apa de la robinet este potabila. T. a baut si instantaneu a inceput sa faca diaree pe unde apuca. In acea zi si urmatoarea am stat sa curatam urmele neplacute din casa omului si T. s-a simtit prost.

Sfatul nr. 5: In anumite cazuri si daca copilul vrea, pune-i temporar scutec ca sa-l protejezi de situatii neplacute si pe cei din jur.

Si gata, asta a fost! Ba nu, uitam. O vreme, T. se scula uneori (foarte rar) noaptea si venea sa ma roage sa vin cu el la toaleta. In urma cu 6 luni (la 5,6 ani) a inceput sa se duca la toaleta singur, parcurge tot ritualul cu tras apa la wc si stins lumina si revine in patul lui.

Daca a fost interesant pentru tine pana acum aceasta poveste, scriu mai departe cat mai pe scurt posibil despre ceilalti doi copii ai mei pentru ca, nu-i asa, fiecare copil este unic si se dezvolta in felul lui.

Am invatat din greseli, m-am relaxat si a fost bine

F. a fost permanent foarte interesant de tot ce facea fratele lui mai mare cu aproape 2 ani. Il urmarea indeaproape si cand T. mergea la toaleta si cerea sa se urce pe toaleta lor (cea mica). Mi s-a parut mie trendy sa-i introduc chiloteii peste zi fix in aceeasi zi cu fratele lui, tot pe 7 ianuarie. Era pregatit? Habar n-am. Nici la cea mica habar n-am avut. Am tot citit pe internet care sunt semnele ca un copil este pregatit… pentru olita, dar cum eu nu-i invitam la olita ci sa faca pe ei sau la wc cum puteau si voiau, nu se mai aplicau semnele. Dar stiu ca eu eram pregatita cu F.

Sfatul nr. 6: Nu stiu cum poti sa-ti dai seama cu exactitate cand copilul este pregatit sa renunte la scutec, dar stiu ca este foarte important sa te analizezi si sa-i propui asta copilului atunci cand tu esti pregatita.

Asa ca am purces la drum inarmata tot cu multi chilotei si pantaloni, de data asta am avut si bona care nu-l presa, doar il invita la olita (oricat de odioasa este pentru mine, alte persoane precum bonele, bunicile si gradinitele sunt mare fane olite). F. era incantat. A parcurs aceleasi trepte ca si fratele lui. Mai intai facea pe el si nu-l deranja, apoi il deranja si cerea sa fie schimbat, apoi anunta putin inainte sa faca si apoi anunta din timp si a cerut exclusiv la wc.

Sfatul nr. 7: Accepta cu gratie faptul ca alte persoane care au grija ocazional de copilul tau pot avea alte abordari si conceptii cu privire la proces. Atata timp cat nu-i pun in pericol sanatatea psihica si fizica (vezi Sfatul nr. 2).

In mai putin de 4 saptamani, el nu mai avea accidente ziua aproape deloc. O luna mai tarziu de “haine uscate” s-a intamplat ceva interesant. Brusc a inceput sa faca pe el in totalitate. Ce se intamplase? Zic eu ca nu e coincidenta: se nascuse sora lui.

O luna jumate dupa venirea bebelinei, F. nu numai ca a facut complet pe el, dar a si avut simptome clasice de depresie: nu mai vorbea aproape deloc, nu zambea deloc, era moale, apatic, cu privirea in gol, daca i te adresai nu raspundea. Chiar si daca-l necajea fratele lui nu reactiona.

Sfatul nr. 8: In anumite contexte suparatoare pentru copil, poate regresa. Nu o face pentru a te santaja sau pentru a-ti face greutati, ci pentru ca are o suferinta si asa si-o exprima. Daca esti dezamagita de regresie, eu sunt de parere sa o descarci altcuiva (sotului, prietenelor), dar nu copilului care deja este intr-o stare delicata. Si sa astepti cu incredere.

Dupa ce a revenit la el insusi pe care-l cunosteam, nu mai tin minte cand si cum a renuntat la scutecul de noapte. Dar stiu ca de vreun an (acum are 4,3 ani) foloseste toaleta independent de noi. Nici nu stim cand se duce sau ce face acolo :) El niciodata nu se trezeste noaptea ca sa mearga la toaleta.

Din spaima in relaxare, din relaxare in firesc

Fata de fratii ei care au avut nevoie de +/- o luna ca sa treaca de la scutec la chilotei ziua, A. a avut nevoie de 6 luni si inca mai are ocazional accidente. De ce? De ce? De ce? Context diferit, ea e diferita, eu sunt diferita, nu-mi bat capul. Cert este ca trecerea ei la chilotei pentru mine este un proces adiacent, sunt altele mult mai importante pentru mine.

Cand i-am spus unei mamici cum procedam noi mi-a spus ca ea nu ar suporta copiii ei sa-si faca nevoile prin casa. O singura data unul dintre copii a facut kaka pe jos si de 2-3 ori s-a creat balta de pipi pe jos in 4 ani cu 3 copii. In rest, diversele au ramas ancorate in chilotei si pantaloni :)

Sfatul nr. 9: Pentru a-si cunoaste corpul, a-si putea controla muschii, si a descoperi ce si daca-l deranjeaza mizeria pe corp, copilul are nevoie sa i se dea ocazia sa faca pe el. Priviti-l ca pe un proces de invatare ca oricare altul.

De cateva ori A. a facut pipi pe covor si i-am spus ca ma deranjeaza, ca as prefera sa faca pe parchet :) De cateva ori s-a dus cu fratii ei si a folosit toaleta fara sa-mi spuna nimic si am gasit-o dezbracata sau cu kaka la fund. Stiu ca nu-i este teama sa nu cada in wc, dar uneori i se intampla, asa ca stau in fata ei pe jos (la nivelul ochilor ei) cand merg cu ea.

Cand face pipi pe ea noaptea vine la mine uda fleasca, o schimb si cand o conduc in pat o rog nu se culce in balta creata :) Pana acum nu am schimbat sau spalat cearsaful impermeabil in care a facut de cateva ori deja. Pana seara este uscat deja. Nu ma jenez si nici nu ma mandresc cu asta. Pur si simplu consider mai practic sa-l spal mai rar. Maine cred ca fac asta pentru ca a inceput sa miroasa in camera copiilor :)

Sfatul nr. 10: Daca si cat poti, integreaza trecerea copilului de la scutec la chilotei ca pe un detaliu firesc al vietii de zi cu zi. Cu puterea mintii tale, converteste spaima din debara intr-o jucarie mica si inofensiva careia nu i s-a terminat inca bateria.

 

Cateva resurse care pot fi interesante pentru tine:

Am invatat si aplicat cateva idei din metoda Montessori, rezumate pe scurt aici.

Autoarea unuia dintre cele mai cunoscute si utile bloguri despre Montessori acasa, howwemontessori.com, are cateva articole despre potty learning aici.

Acest articol cu care rezonez foarte mult.

Tranzitia de la scutec la toaleta poate fi plina de provocari. Poate aici gasesti cateva idei care te inspira.

 

Ti-a placut articolul? Mai treci pe la mine :)

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *