Aranjament sertar_01

Cum montessorim si ne distram cu doua sertare

Repostez acest articol scris initial in februarie 2015 si sters in urma unei erori tehnice.

„Ajuta-ma sa fac singur”

In procesul lui de dezvoltare, Maria Montessori a inteles ca un copil are nevoie ca adultii sa-l ajute sa faca singur. Nu sa faca in locul lui.

Urmez firul acestei idei pentru ca o consider foarte importanta, dar fiind cu 3 copii, uneori imi este greu. De exemplu, deseori, imi este mai usor si-mi ia mai putin timp sa-i imbrac/dezbrac eu, incalt/descalt eu. Cu cat trece timpul si viata noastra de familie pare ca se usureaza tot mai mult, ma organizez si eu tot mai bine. Deja stiu cam cat dureaza pregatirea pentru o plecare din casa si atunci cand nu suntem presati de timp, prevad in aceasta pregatire si niste minute bune exclusiv pentru incercarile lor de a se descurca singuri.

De aproape 3 ani, avem cuier la nivelul copiilor la intrarea in casa, cuier in camera lor pentru pijamale ziua si hainele pentru a doua zi noaptea. Mult mai tarziu insa, in urma cu un an jumate, am aranjat sifonierul baietilor (atunci, Ana era prea mica) in asa fel incat sa-si aleaga singuri hainele.

Povestea celor doua sertare

Pe atunci, Theodor avea 4,6 ani si Filip avea 2,8 ani. Sifonierul lor, instalat langa pat in camera lor, are, fara sa ne fi gandit la asta cand l-am cumparat, doua sertare la baza. Mai intai, am organizat sertarul de sus pentru Theodor si cand l-am vazut cat de incantat era, am organizat al doilea sertar pentru Filip.

In prima faza (cea din poze), am instalat in sertarul lui Theodor 5 cosulete. In fiecare cosulet, ma asiguram in fiecare seara ca sunt 2-3 piese din imbracamintea sezonului de atunci (iarna). Adica: cosulet pentru pantaloni lungi, bluze cu maneca lunga, tricouri (pasiunea lui T. pe timp de iarna, pe care i-o respect), sosete, chiloti. Restul hainelor lui au ramas in sifonier, in partea de sus.

Aranjament sertar_02

Si ca sa fie atentia la detaliu completa, pe sertar am lipit eticheta cu numele lui Theodor, scrisa de mana.

Cum se vede si in poze, piesele erau frumos rulate si Theodor a gasit mare placere sa invete si el sa le ruleze. Mi-a placut si mie sa ma uit cu cata placere experimenta rularea hainelor. Puteti si voi sa-l vedeti in acest scurt video.

Dupa vreo doua luni, cand a devenit rutina pentru el sa foloseasca sertarul, mi-am dat seama ca aveam nevoie sa-mi simplific putin viata :), asa ca am renuntat la a mai rula hainele, si le-am pus in teanc pe toate, in continuare pe categorii. Adica in loc de 2-3 perechi de pantaloni lungi, i-am pus pe toti pe care-i avea. Samd. In prezent, hainele nu arata la fel de frumos aranjate ca pe vremuri, dar sertarele “isi fac treaba” de minune. Baietii se duc mereu la sertar singuri si-si aleg singuri haine de acolo. Atat de mult, incat sertarele sunt mai mereu stricate de la atata tras si folosit :).

Omuletul care ne-a salvat de la nemultumire

As avea o recomandare pentru cei dintre voi care aveti copii nemultumiti de hainele pe care le alegeti voi pentru ei. Baietii mei au avut o perioada anul trecut cand erau constant nemultumiti de hainele pe care eu le alegeam a doua zi dimineata ca sa plecam spre gradi. Era foarte devreme, coboram pana la parter cu hainele alese si ei le refuzau. Cateva zile m-a extenuat apoi enervat situatia, pana cand am gasit o solutie foarte amuzanta si placuta pentru ei.

In fiecare seara timp de vreo 2 saptamani, am urcat cu ei in camera cu 10 minute mai devreme, i-am invitat sa-si aleaga imbracamintea pentru a doua zi si sa-si construiasca “omuletul”. Adica, fiecare baiat instala pe jos hainele. I-a distrat asta maxim, s-au jucat cu sosetele ca sa le aranjeze cam cum stau calcaiele si aproape imediat au incetat sa mai fie nemultumiti de alegerile mele. Dimineata, se sculau si fiecare imediat punea pe el omuletul pregatit din seara dinainte.

Aranjament sertar_03

Dupa cele 2 saptamani, fara sa-mi dau seama prea bine, am renuntat treptat la acest joc. Iarasi ca sa-mi simplific viata. Dar de atunci, copiii nu prea au mai fost nemultumiti de alegerile mele, sau daca erau, se duceau singuri la etaj sa-si aleaga din sertar.

That’s all folks! :) Sper sa va placa ideile, sa va usureze viata si sa vina in intampinarea copiilor vostri de a fi independenti.

Daca v-a placut acest articol, poate va mai atrag si urmatoarele:

Aici gasiti un articol care mie imi place despre viziunea Mariei Montessori cu privire la nevoia de independenta a copiilor.

Aici si aici am prezentat mai demult camera baietilor.

 

Ti-a placut articolul? Mai treci pe la mine :)

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *